Reședința județului Bistrița-Năsăud, în depresiunea Bistriței la poalele Munților Bârgău, nordul Transilvaniei. Bistrița – 78.877 de locuitori la recensământul din 2021 – unul din rarele orașe din România cu populație în creștere față de 2011 (+3.801). Prefix poștal 42. Cel mai nordic oraș săsesc din România.
Sașii au colonizat zona din 1206, numind-o Nösnerland. Atestare documentară ca oraș: 1264. Oraș liber regesc din 1330. Planul urban – piață centrală rectangulară, străzi geometrice convergente spre centru – copiază modelele orașelor germane din Europa Centrală. Din sec. XV până în sec. XVIII, Bistrița a fost furnizorul principal de mărfuri pentru târgurile din Moldova – negustorii bistrițeni călătoreau extensiv în Principat. 1465 – începe construcția sistemului de fortificații: două centuri de ziduri, 18 turnuri și bastioane ale breslelor (Dogarii, Rotarii, Frânghierii, Tâmplarii, Aurarii, Măcelarii, Fierarii, Croitorii, Șelarii). Din toate, a supraviețuit un singur turn – Turnul Dogarilor, 25 m, azi galerie de păpuși și măști.
Șirul Sugălete – ansamblu de 13 clădiri comerciale etajate legate prin arcade gotice și renascentiste, sec. XVII, restaurat recent. Biserica Evanghelică – cel mai înalt turn din piatră din Transilvania, 75 m, construită 1320-1470, transformată în Renaștere de arhitectul italian Petrus Italus da Lugano în 1560-1563. Andrei Mureșanu s-a născut la Bistrița în 1816 – autorul versurilor Deșteaptă-te, române!. George Coșbuc și Liviu Rebreanu – și ei bistrițeni, scriitorii care au pus Transilvania literară pe hartă.
1930 – din 14.128 locuitori: 5.660 români, 4.461 germani, 2.177 evrei, 1.363 maghiari. 1944 – 7.000 de evrei deportați din județul Bistrița-Năsăud la Auschwitz-Birkenau. Puțini s-au întors. Sașii deportați în 1945 în URSS au preferat ulterior să emigreze în Germania – din 71% germani în 1850, azi mai rămân câteva sute. Monument dedicat victimelor în centrul orașului.
Industrie: motoare electrice, acumulatori, cabluri optice, radiatoare din aluminiu, mobilă. Important centru pomicol – mere cu depozite moderne de conservare.