Se afișează 50 din 490 coduri
Câmpie, Dunăre la sud, râul Olt pe mijloc de la nord la sud. Județul ăsta e tăiat în două de chiar râul care i-a dat numele — la vest Oltenia, la est Muntenia, granița dintre provincii istorice exact pe firul apei. Județul Olt e în proporție de 67% câmpie, restul dealuri line în nord.
Fără munți, fără spectacol geografic deosebit. Plat, agricol, cu Dunărea la capătul de jos și câteva orașe industriale care arată exact cum arată orașele industriale din sudul României. Și totuși funcționează — industria de aluminiu de la Slatina e serioasă, hidrocentralele pe Olt merg, câmpia produce.
Codurile poștale încep cu 23. Slatina e reședința, cu ALRO — cea mai mare uzină de aluminiu din România, care aprovizionează industria europeană.
Caracal al doilea municipiu, fostă fabrică de vagoane care s-a închis prin 2015, a dorit referendum în 2018 să se redenumească județul „Olt-Romanați” — n-a trecut pragul de participare, subiectul a murit liniștit. 2 municipii, 6 orașe, 104 comune, 386 de sate, 5.498 km². Populație în continuă scădere — vreo 410.000 după ultimele date, față de peste 489.000 în 2002. Două decenii, aproape 80.000 de oameni pierduți. Fenomen tipic pentru sudul României, deloc specific doar județului Olt.
Scornicești — orașul natal al lui Ceaușescu. A primit investiții masive în comunism, spital, liceu, infrastructură, tot. Azi e un orășel oarecare. Corabia pe Dunăre — port, plaje fluviale, cetate romană în apropiere. Un șir de hidrocentrale de la nord la sud pe Olt, baraj după baraj.
Agricultura e serioasă pe câmpia asta fertilă — cereale, floarea-soarelui, legume. Dunărea la Corabia e ieșire la ruta navigabilă spre Marea Neagră, deși portul comercial e departe de ce a fost.
Județul Olt nu e spectaculos și nici nu pretinde să fie. E un județ care produce aluminiu, curent electric și grâu, și care pierde oameni spre București și spre vest.