Reședința județului Maramureș, în depresiunea cu același nume, la poalele Munților Gutâi. Baia Mare – 108.759 de locuitori la recensământul din 2021. Prefix poștal 43. La 50 km de granița cu Ucraina, la 70 km de Ungaria.
Primul document: 29 mai 1329, regele Carol Robert de Anjou menționează Civitas Rivuli Dominarum – Cetatea Râului Doamnelor. Numele vine de la femeile minerilor care spălau nisipul aurifer în albiile râurilor. Aur, argint, plumb, zinc – asta a construit Baia Mare. Cel mai vechi și mai important centru aurifer din regatul ungar. Monetăria din Baia Mare, atestată din 1411, a bătut monede pentru regii Ungariei, voievozii Transilvaniei și habsburgi peste 450 de ani – depășind ca venituri Monetăria din Buda și cea din Sibiu. Iancu de Hunedoara a preluat orașul în 1446 și a construit Casa Elisabeta și Turnul Sfântul Ștefan – 40 m în stil gotic, simbolul orașului și azi. Matia Corvin a acordat în 1469 dreptul de înconjurare cu ziduri.
Mineritul a continuat neîntrerupt până în 2007, când ultimele mine s-au închis sub presiunea condițiilor de preaderare la UE. Colaps economic rapid după – zeci de mii de locuri de muncă dispărute, scădere demografică accelerată. Dezastrul ecologic din 2000 – ruperea digului de la Aurul SA Baia Mare a eliberat 100.000 m³ de apă cu cianuri în Someș și Tisa, ajungând până în Dunăre. Una din cele mai grave catastrofe ecologice din Europa postbelică.
133 m² de spațiu verde per locuitor – cel mai verde municipiu din România. Colonia de pictori de la Baia Mare, întemeiată la 1896 de Simon Hollósy, a introdus tehnici occidentale și a influențat arta din toată regiunea. Pintea Viteazul – haiducul legendar al Maramureșului, ucis în 1703 la Baia Mare, din Turnul Măcelarilor. Oraș nominalizat finalist la titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021, alături de Timișoara, București și Cluj.