Reședința județului Caraș-Severin, pe râul Bârzava în Banatul Montan. Reșița – 58.393 de locuitori la recensământul din 2021. Prefix poștal 32. Cel mai vechi centru siderurgic din România – și din întreaga Europă Centrală și de Est.
3 iulie 1771 – împărăteasa Maria Terezia pune în funcțiune primele furnale înalte la Reșița. Data de naștere a orașului industrial. Colonizare cu meșteri din Stiria, Carinthia, Austria de Sus și mai târziu din Renania – în 1930, 53% din populația de 19.000 de locuitori era germană. Uzinele, cunoscute sub diverse denumiri (StEG, UDR – Uzinele și Domeniile Reșița), au produs fier, oțel, laminate, utilaje, material feroviar fără întrerupere timp de 250 de ani.
1872 – prima locomotivă cu aburi produsă în Europa Centrală și de Est, numită Resicza, iese din uzinele Reșița la 50 de ani după inventarea locomotivei în Anglia. 1939 – locomotivă de la Reșița stabilește recordul de viteză al României: 120 km/h. 1943 – producție record de 234.000 tone de oțel, orientată spre armament: tunuri antitanc, antiaeriene, pentru baterii de coastă. În 1925, uzinele Reșița produceau 91% din tot oțelul României.
Prima cale ferată din România – Reșița-Bocșa-Ocna de Fier, construită pentru a transporta minereul de fier. Câteva stâlpuri ale Turnului Eiffel au fost făcute din oțel de la Reșița – detaliu citat des, greu de verificat complet, dar parte din identitatea locală.
2004 – Combinatul Siderurgic Reșița vândut de statul român grupului rusesc TMK pentru 1 euro, cu tot cu datorii ce depășeau valoarea activelor. 15.000 de angajați în comunism, 1.000 în 2009. De la 110.000 locuitori în 1989 la 58.000 în 2021 – jumătate din populație plecată în 30 de ani.
Emigrația masivă a germanilor după 1990 a golit cartiere întregi. 2022 – Reșița inclusă în Rețeaua Globală UNESCO a Orașelor care Învață, un titlu neașteptat pentru un fost colos industrial în declin.
Stațiunea Semenic cu pârtii de schi la 30 km. Cheile Nerei și Lacul Văliug în apropiere.