Reședința județului Brăila, port la Dunăre în estul Munteniei. Brăila — 154.686 de locuitori la recensământul din 2021, locul 11 ca populație în România. Prefix poștal 81. Cel mai sudic punct navigabil pentru nave oceanice de dimensiuni medii pe Dunăre.
Prima atestare documentară: 1325, pe hărțile portolane catalane, sub numele Drinago. Un document din 1368 al lui Vladislav I al Țării Românești menționează orașul ca port unde negustorii brașoveni aveau scutiri de vamă. Prin Brăila trecea o treime din exportul Țării Românești — pește, cereale, cherestea, animale. Unitatea de măsură pentru cereale, „chila de Brăila”, era etalon în toată Țara Românească și Moldova.
1540 — Suleiman Magnificul transformă Brăila în raia otomană, botezând-o Ibrail. Aproape trei secole sub turci, cu cetate militară și garnizoană permanentă. Arsă de turci în 1462, de Ștefan cel Mare în 1470, de Bogdan III în 1512. Mihai Viteazul a eliberat-o scurt în 1595-1596 înainte să o piardă înapoi. 1829 — Tratatul de la Adrianopol redă Brăila Țării Românești. Cetatea otomană e dărâmată cu furie. 1836 — Brăila devine Porto Franco, port liber fără taxe vamale.
Urmează poate cel mai strălucit secol din istoria orașului. Peste 9.000 de vapoare ancorau anual în port. 9 consulate, 6 agenții de navigație străine, 10 bănci, bursă de cereale — toate la Brăila. Cele mai mari mori de grâu din Europa de Est. Greci, armeni, bulgari, evrei, ruși, turci — un cosmopolis balcanic fără pereche în România. Călătorul francez Georges Le Cler scria în 1866 că dacă ar da un sfat, ar face din Brăila capitala principatelor. Nicolae Iorga o numea „maica Țării Românești”.
Personalități care au crescut la Brăila: Panait Istrati — scriitorul vagabond al Europei, Ana Aslan — fondatoarea geriatriei moderne, Mihail Sebastian, frații Minovici. Brăila după 1989 e altă poveste. De la 234.706 locuitori în 1992, la 154.686 în 2021. Declin economic sever, port subutilizat, clădiri de patrimoniu în degradare.