Reședința județului Botoșani, în nord-estul Moldovei, pe interfluviul dintre râurile Sitna și Dresleuca. Botoșani – 90.010 de locuitori la recensământul din 2021. Prefix poștal 71. La 429 km de București pe șosea, capăt de linie ferată secundară – asta a și frânat mult dezvoltarea orașului din 1870 încoace.
Prima mențiune documentară: 1439, în Letopisețul Țării Moldovei al lui Grigore Ureche – „tătarii au prădat până la Botoșani”. Numele vine de la boierul Botaș, familie menționată încă din vremea lui Ștefan cel Mare. Petru Rareș a dăruit târgul soției sale Elena Despot Doamna – cu banii strânși de la locuitori, ea a ctitorit în 1551 Biserica Sfântul Gheorghe și în 1552 Biserica Uspenia, monumente istorice și azi.
Uspenia e locul unde a fost botezat Mihai Eminescu. Până în 1819, Botoșaniul a fost apanajul doamnelor Moldovei – de unde și porecla „orașul domnițelor”.
Patru genii ale culturii române s-au născut în județul Botoșani. Mihai Eminescu – la Ipotești, la 8 km de oraș, 1850. Nicolae Iorga – în municipiu, 1871. George Enescu – la Liveni, 1881. Ștefan Luchian – la Ștefănești, 1868. Patru domenii diferite – poezie, istorie, muzică, pictură. Nicăieri în România nu s-a concentrat atâta geniu cultural pe o suprafață atât de mică. Casa memorială Iorga, cu salonul familiei din sec. XIX intact, funcționează și azi.
Centrul vechi al orașului – construit în mare parte de comercianți evrei, care reprezentau 53% din populație în 1942. Renovare recentă cu fonduri europene, declarat sit arhitectonic. Mănăstirea Popăuți, ctitorită de Ștefan cel Mare. Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu” în clădirea Casei Moscovici – bijuterie arhitecturală de la sfârșitul sec. XIX, cu elemente franceze și germane, fond de 380.000 de volume.
Industria a dispărut în mare parte după 1989. Orașul trăiește azi mai mult din agricultură, comerț și turismul cultural spre locurile natale ale celor trei titani.