Două uniri. Ambele la Alba Iulia. Mihai Viteazul în 1599, și 1 Decembrie 1918 cu cei 100.000 de oameni pe câmpul din fața cetății. Nu multe orașe de 64.000 de locuitori pot zice asta.
Alba Iulia e pe malul drept al Mureșului, la poalele Dealurilor Aiudului. Prefix poștal 51, reședință de județ. Pe locul ei a existat Apulum, cel mai mare castru roman din Dacia, reședința Legiunii XIII Gemina. Romanii au plecat în 271. Orașul nu.
Cetatea Alba Carolina, construită de habsburgi între 1715 și 1738, stil Vauban, 7 bastioane în formă de stea, cea mai impresionantă fortăreață de tip ăsta din sud-estul Europei. Au băgat după 2007 peste 200 de milioane de euro din fonduri europene în restaurare. Arată bine. Înăuntru ai Catedrala Reîntregirii, Sala Unirii, Biblioteca Batthyaneum cu manuscrise din sec. IX, Catedrala Romano-Catolică din sec. XIII, celula lui Horea, Cloșca și Crișan. Bronzuri de epocă pe străzi, personaje în mărime naturală, o florăreasă, un soldat, o țărancă cu ouă. Ideea e bună.
Horia și Cloșca frânți pe roată pe Câmpul lui Horea în 1785, în fața a zeci de mii de iobagi aduși să privească. Crișan s-a sinucis în celulă înainte să ajungă acolo. Un secol mai târziu, pe același câmp, 100.000 de oameni au votat altceva. Locul ăsta are memorie serioasă.
La 15 octombrie 1922, Ferdinand I și Regina Maria încoronați la Catedrala Reîntregirii ca regi ai României Mari. Orașul natal al nimănui celebru în special, dar locul unde s-au decis destinele tuturor.